MARC'A, marchez, vb. I. Tranz. 1. A face, a aplica un semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc., pentru a-l deosebi de altele. ♦ A imprima, pe un obiect de metal preţios, semnul oficial care îi garantează calitatea si autenticitatea. 2. Fig. A constitui o notă specifică, o trăsătură caracteristică; a reprezenta, a ilustra. ♦ A scoate în evidenţă, a releva, a sublinia; a manifesta. ♦ A constitui o dovadă; a indica, a dovedi. 3. A delimita un teren, o suprafaţă etc. prin linii, semne; a însemna. 4. (Sport) A obţine unul sau mai multe puncte într-o competiţie, într-un joc; a înscrie. ♦ A supraveghea pe unul sau pe mai mulţi jucători din echipa adversă, pentru a-i împiedica să întreprindă acţiuni ofensive, sau să marcheze (4). - Din germ. markieren, fr. marquer.
Sursă : DEX'98 (22794)  - claudia

M'ARCĂ², mărci, s.f. Unitate monetară principală în unele ţări europene. - Din germ. Mark.
Sursă : DEX'98 (22802)  - claudia

M'ARCĂ³, mărci, s.f. 1. Nume dat în statul franc si în Germania medievală comitatelor de frontieră, aflate sub guvernare militară. 2. Obste sătească din Europa apuseană medievală, în care pământul arabil rămâne proprietate privată. - Din germ. Mark.
Sursă : DEX'98 (22803)  - claudia

M'ARCĂ⁴, mărci, s.f. (adesea determinat prin "postală") Mic imprimat emis de stat si care, aplicat sau tipărit pe scrisori, pe unele colete etc., serveste drept plată anticipată a transportului postal. - Din germ. Marke.
Sursă : DEX'98 (22804)  - claudia

M'ARCĂ¹, mărci, s.f. 1. Semn distinct aplicat pe un obiect, pe un produs, pe un animal etc. pentru a-l deosebi de altele, pentru a-l recunoaste etc. ♦ Tip, model, inscripţie (care indică sursa) de fabricaţie. Marcă de automobil. ◊ Loc. adj. De marcă = de calitate superioară. ♦ (Înv.) Stemă; blazon, emblemă. ◊ Loc. adj. (despre oameni) de seamă; marcant, distins. 2. Fisă de metal cu număr de ordine, cu care lucrătorii îsi dovedesc prezenţa la lucru sau pe care o lasă în schimbul uneltelor primite. 3. Piatră sau bucată de sină vopsită în alb, asezată transversal între două linii de cale ferată care se întretaie, pentru a indica ramificaţia liniei ferate si locul până unde pot înainta vehiculele fără pericol de ciocnire. 4. Fig. Semn distinctiv, trăsătură specifică, însusire caracteristică; particularitate. - Din ngr. m'arka, fr. marque. Cf. germ. Marke.
Sursă : DEX'98 (22801)  - claudia

M'ARCĂ s. v. armoarii, atribut, blazon, calitate, caracter, caracteristică, emblemă, insignă, însemn, însusire, notă, particularitate, proprietate, semn, specific, stemă, trăsătură.
Sursă : Sinonime (192311)  - siveco

M'ARCĂ s. v. semn.
Sursă : Sinonime (192309)  - siveco

M'ARCĂ s. (IST.) (înv.) marchionat. (O ~ germană medievală de frontieră.)
Sursă : Sinonime (192310)  - siveco

M'ARCĂ s. timbru, (Ban.) stamp, (Ban., Transilv., prin Maram. si Bucov.) stempel. (~ postală.)
Sursă : Sinonime (192308)  - siveco

MARC'A vb. v. demonstra, dovedi, indica, proba.
Sursă : Sinonime (192300)  - siveco